Printre zecile de gânduri, unul mic se răstește  la mine:    „Ai uitat    Ai uitat    Ai uitat…” îmi spune îmbufnat.    „Stai așa, despre ce vorbești?”    „Acum te prefaci că nici nu-ți amintești.”    Preț de o secundă încerc să-mi aliniez gândurile, așa, în sir indian. Poate, poate mă luminez și eu și descopăr ce Mama Căpșunii am uitat.    Privesc în jurul meu. O liniște nebună, ea încă dormea…    Cobor scările. La bucătărie, două prăjiturile mă priveau dornice să le gust, îmi venea să le spun: „HO, nebunelor! Unde atâta grabă? 😂   Dar îmi văd de drumul meu până când dau nas în nas cu…

Dragul meu, Ți-aș dărui puțină fericire, dar azi e prea târziu pentru noi. Doamne… Ce proaste alegeri am făcut! Și pentru ce? Uneori, între noi a fost un zid de care te-ai lovit de atâtea ori, iar eu eram neputincioasă să-ți observ rănile. Nu m-am gândit nici pentru o clipă la cum te simți. Am fost indiferentă la durerea ta. Oare m-ai putea ierta? Mi-a trebuit ceva timp să accept că te iubesc dincolo de tot și de toate. Târziu. Știu… Iubirea nu este un motiv să tolerezi un asemenea comportament. Te-a rănit răceală mea. Te-au rănit cuvintele mele… Ce fel de om sunt să alung iubirea? Ce fel de…