În căutarea unui răspuns…

M-a întrebat azi o fetiță
Care mama nu avea:
-Dragă doamnă, spune-mi mie,
Iubirea o poți cumpăra ?

Avea haine ponosite,
Părul îi era ca un scai.
Nu-i deosebeai piciorul
De pământul ce-l călcai.

Ochii îi erau în lacrimi,
Iar mânuța ei cea mică
Ținea strâns un colț de pâine
De frică să nu facă risipă.

Chipul îi era de înger,
Însă sufletul îndurerat
A schimbat privirea ei
Într-un înger încătușat.

Se așează pe o piatră,
Rupe colțul pâinii-n două
Și-mi întinde o bucată,
Să mâncăm noi amândouă.

-Nu e moale, îmi zice în șoaptă,
Este veche de două zile,
Dar e tot ce am cu mine.
Îl împart cu drag cu tine.

Haide, spune o rugăciune,
Așa cum mama mea zicea!
Dacă te privesc mai bine
Îmi amintești mult de ea.

Pe atunci aveam hainele curate,
Părul îmi era împletit,
Iar în suflet aveam iubire.
Azi mi-e sufletul golit.

Nu prea ascultam de mama,
Iar de câte ori îmi spunea
Să nu ies din vorba ei
Eu râdeam, ea se întrista.

M-am rugat la Doamne Doamne
Și i-am zis ce rău îmi pare,
Să mi-o aducă înapoi
Doar sa pot să-i cer iertare.

Dar poate ea a uitat drumul
Spre căsuța noastră mică,
Spune, aplecându-și capul
Să nu văd lacrima ce pică.

-Poți, te rog, tu pentru mine
Să îi spui că o aștept.
Și din sufletul meu
Vreau să știe că regret,

Fiecare vorbă spusă,
Fiecare cuvințel,
Chiar și murdăria ascunsă
Sub al nostru prag subțirel.

Poți să-i zici că îmi lipsește,
Iar de când a plecat ea
Camera mea e curată
În speranța c-o va vedea.

Îmi e dor de-o mângâiere,
De căldura mâinii sale
Și de fiecare poveste
Spusă înainte de culcare.

Mușca colțul ei de pâine
Tare ca piatra pe care stătea,
Iar spre surprinderea mea
Binecuvânta fiecare bucată din ea

Ochii mei erau plini de lacrimi.
Vorbele au fost reduse la tăcere.
Ce să-i zic unei copile
Care doar iubire cere?

-Cam de două luni încoace
Rătăcesc pe străzi pustii
Și o caut. Poate, poate
Într-o zi o voi reîntâlni.

Spune-mi mie, oare drumul
Către ea e așa departe?
Bunica a spus că niciun om viu
Nu îl poate străbate.

Dar ce știe?
Ea crede că sunt mică
Și mă necăjește spunându-mi
Să aștept să cresc măricică.

Îi privesc chipul ei trist
Și îi spun fără mirare:
-Draga mea copilă,
Nu am venit aici la întâmplare.

Dumnezeu a vrut ca eu
Să-ți ies in cale astă dată.
O ști și tu, o știu și eu,
Viața nu este mereu dreaptă.

Ai încredere în tine
Chiar daca azi îți este greu
Și într-o zi vei înțelege
Ce-a vrut să-ți transmită Dumnezeu.

Nu ești singură pe lume.
El este mereu cu tine,
Tu învață să ai credință
Și-ai să vezi că totul va fi bine.

Lasă o lacrimă să cadă.
Ori de câte ori simți că-ți este greu,
Spune o rugăciune și îngenunchează
Și o ia de la capăt mereu.

Iar când seara, la culcare,
Pui capul pe perna ta
Nu uita, fetiță draga,
Mereu ea te va veghea.

Iar acum, iartă-mi îndrăzneala,
Întoarce-te la casa ta.
Dacă ai plecat fără să îi zici,
Bunica ta se va îngrijora.

Haide, vin și eu cu tine.
Îți spun povești și ne rugăm la Dumnezeu
Să-ți aline suferința,
Că știu că doare tare rău.

-Chiar știi?
Îmi spune ușor uimită.
Haide, spune-mi povestea ta
Și atinge cu mănuța ei cea mică,
Ușor mâna mea.

Pe chip îi apare bucuria.
E semn că nimic nu este întâmplător,
Iar eu, o ființă neînsemnată,
Am fost azi îngerul ei păzitor.

În prag ne așteaptă o bătrână
Care pășește către noi,
Uitând de urzicile care
Îi ustură genunchii goi.

O îmbrățișează printre lacrimi,
Ba și o cearta olecuță:
-Ia spune-mi tu mie, unde
Ai fost, copilă mică și prostuță?

-Am plecat să o caut pe mama,
Îi spune ea cerând iertare.
Te rog, iartă-mă, bunico,
Promit că nu mai ies din vorba dumitale!

Din buzunărelul hainei
Bunica scoate-o ciocolată.
-La mulți ani, copilă dragă!
O să te iubesc viața mea toată.

Tu ești totul pentru mine,
Iar câte zile voi avea
O să fac să-ți fie bine,
Doar, te rog, nu mai pleca!

Și uite așa mica fetiță…. a descoperit răspunsul la întrebarea sa.

-Acum știu dragă Ana, iubirea adevărată, nu se poate cumpăra!

(Ana C..01.06.2019, aromă dementă)

Mulțumesc Diana pentru foto🤗