Merg la o prietenă bună la birou. Soțul ei era foarte atent îngrijit de secretară. Noua achiziție, an naștere 2000, tunată bine, drăguță foc. Acum mie, fiind dintr-o bucată, îmi dă cu virgulă… dar, ca să nu încurc socotelile, îmi sun prietena să-mi actualizez informațiile. Soțul ei făcuse angajările, are gusturi nu glumă. Descopăr că a fost angajată recent… că nu avea, draga de ea, loc de muncă și cineva trebuia să o salveze. Să mor de râs, nu alta. Era clar. Aveam ceva de învățat din asta. Eu, de eram căsătorită, nu îi aduceam soțului așa bunăciune pentru nimic în lume… Adică vorba aceea: e plină lumea de tentații,…

Între prezent și trecut…    Aleg prezentul. Trebuie să trăiesc, dragul meu, așa că te rog, iartă-mă că nu vreau să mă întorc în trecut. Am ales să privesc înainte. Azi suntem doi străini…    Nu te întreb de ce.    Nu mă întrebi de ce.    E perfect așa pentru amândoi. Oricum niciunul dintre noi nu am avea răspunsul la întrebare.    Dacă eu doream să faci parte din prezentul meu, astăzi cuvântul „noi” nu era folosit alături de un verb la trecut.    Uneori ai o mulțime de nemulțumiri, alteori întrebări, întrebări, întrebări.    Ți-am cerut de atâtea ori să pleci, însă niciodată nu te-am rugat să rămâi.…

Un sentiment de-al ei e mut. E spart, săracul, în mii de cioburi Și de câte ori îl zărește, așa tăcut, Îl tot întreabă: de ce ești mut? Știm amândoi că este o nebunie, Fără suferință nu câștigi. Dar de ce-ți explic eu ție? Oricum nu vrei să te implici. El tace… Iar ea, dorind să-l certe nițel, Îi spune Nu tocmai ce dorea să audă el. Hai, plânge-ți de milă, Și nu iubi, chiar fi prostuț! Lacrimile tale mă inspiră, Încât îți dau și un bănuț. L-ai câștigat, este al tău, pe bune. Se spune că prostia se plătește, Nu face mutre! Ști prea bine, Eu te plătesc mereu…

Trecuseră câțiva ani de când nu și-au mai vorbit. Nu erau străini, dar nici apropiați nu erau. Care erau șansele să se revadă? Hmmm, zero… Erau la mii de kilometri distanță, iar un bilet de avion i-a adus pe amandoi unul lângă celălalt. Cândva el o iubise foarte mult, iar ea iubea pe altcineva. O salută, surprins și o îmbrățisă. -Folosești același parfum, îi spuse el Da, aprobă ea, uimită că el nu a uitat. El o citi… -Credeai că am uitat, nu-i așa? -Da. Au urmat câteva clipe de tăcere între ei. El o sorbi din priviri, trebuia să o întrebe. Curaj, își repetă în gând, nu fi prost,…

Când te întâlnești cu o fostă colegă nu ai cum să stai la povești doar 5 minute. Nici o șansă: Ea dorește să ți-l prezinte pe bărbatul vieții ei, adică 55 + câteva carduri 😁. Trecut de prima intersecție, tot un zâmbet de zici că este un emoticon… fără update. Vrea să se laude cu locul ei de muncă extraordinar… un fel de secretară pe tocuri, cu câteva figuri în spațiu, zici că era o sferă 😄. Să îți prezinte noua poșetă. Le prezintă mai ceva ca vremea la meteo, după care mă întreabă pe mine ce mai fac. -Ana, tot agent de vânzări? -Tot. -Vai, ar trebui să faci…

Sunt beat, Dar nu atât de beat Încât să nu mă gândesc Uneori la tine. Cândva ți-am spus că Fără un sâmbure de inocență Nu vei înțelege niciodată nimic. Fără inocență fiecare vorbă a ta Nu are nici o valoare. Pe atunci nu eram beat, Doar aveam sufletul franjuri. Și asta pentru că tu nu ai avut curaj! Ți-am spus că te-ai comportat urât! Cineva cu o minimă inocență Ar fi simțit asta… Dar nu tu. Cineva cu o minimă inocență Ar fi simțit regrete… Dar nu tu. Și dacă ai fi iubit simțeai și teama! Dar tu, nu simți nimic, Ești de gheață! Astăzi Mi-am adus aminte de tine.…

Ne-a prins ploaia pe amândoi, Eram uzi, eram și goi. Ne-a privit pentru o secundă, A zâmbit spunând: Sunt udă. Ne-a prins ploaia pe amândoi, Ea rece, eu cu umerii goi. Mi-a spus: Cred că voi pleca, Sunt în plus în viața ta. Ne-a prins ploaia pe amândoi Când ne iubeam târziu în noapte. Mi-a șoptit: Te-ai vindecat! Nu credeam că se mai poate. Ne-a prins ploaia pe amândoi Când mâna lui îmi atingea umerii goi. Pe chipul meu, o lacrimă de fericire Îi spunea ploii: Vezi că mai există iubire? Ne-a prins ploaia pe amândoi, Eram desculți, eram doar noi Cu ale noastre chipuri fericite Și zeci de răni…

Oricât m-aș întreba Niciodată nu voi ști De ce unii oameni plătesc, Iar alții încasează bine merci. Dacă cineva m-ar întreba Ce am plătit mai scump in viață I-aș răspunde fără să stau pe gânduri: GREȘELILE… DA, le-am plătit cu vârf și îndesat Încât azi m-am gândit Că tare simt că mi-am luat țeapă. Eu știu că fiecare greșeală A fost plătită cu dobândă, Și ce dobândă… De mi-au trebuit ani să-mi revin. Am greșit atunci Când nu mi-a păsat de mine Și te-am pus pe tine pe primul loc. Prețul a fost atât de piperat Încât am luat un împrumut De la banca NEPĂSĂRII Care privindu-mă Mi-a zis din…

Dacă mă iei cu critica exterioară mă pierzi la interior. Hai să dăm cărțile pe față, că simt sub preș multă mizerie pe care nu am de gând să o adun. Nu de alta, dar nu-mi permit fărașul… Suntem perfecți pe site-urile de socializare. Așa postăm de bine, de zici că Harry Potter stă cu bagheta sa magică după ușă, iar noi îi facem doar semn pentru fiecare dorință a noastră. -Hop-poc! Vreau să fiu fresh dimineața! -De care, iubi? De portocale, iubi? Înduioșător! Hâc, simt că vomit. În societate suntem niște actori a naibii de buni, ba chiar ne scriem singuri rolurile. Purtăm măști pentru fiecare rol așa încât…

Salvează-ți sentimentele Pentru cineva căruia îi pasă. O viață ai, te rog nu o risipi Pe oameni pentru care ești doar o opțiune, Nu o prioritate zi de zi. Acceptă că tu poți iubi pe oricine, Dar nu oricine te poate iubi. Sunt oameni pentru care nici nu exiști Indiferent cât de mult tu i-ai iubi. Acceptă că lacrimile sunt ude, Iubirea e mută atunci cand vrea ea. Acceptă că viața e o hoață Îți poate fura chiar și inima ta. Oprește-te și ia în considerare Că timpul pierdut nu îl poți recupera, Că viața e scurtă și neîndurată, Niciodată nu înapoiază ce ia. Sunt două dureri în viață: Una…