HO, HO, HO!

Printre zecile de gânduri, unul mic se răstește  la mine:
   „Ai uitat
   Ai uitat
   Ai uitat…” îmi spune îmbufnat.
   „Stai așa, despre ce vorbești?”
   „Acum te prefaci că nici nu-ți amintești.”
   Preț de o secundă încerc să-mi aliniez gândurile, așa, în sir indian. Poate, poate mă luminez și eu și descopăr ce Mama Căpșunii am uitat.
   Privesc în jurul meu. O liniște nebună, ea încă dormea…
   Cobor scările. La bucătărie, două prăjiturile mă priveau dornice să le gust, îmi venea să le spun: „HO, nebunelor! Unde atâta grabă? 😂   Dar îmi văd de drumul meu până când dau nas în nas cu BRADUL, și ăsta un îmbufnat și jumătate.
   Mă înțeapă cu țepii lui așa, de vreo două ori, supărat de zici că i-am mâncat bomboanele, iar apoi se scutură nițel de vreo două globuri care se sparg la prima atingere de podeaua  care lucea mai ceva ca o beteală.
   Beculețele, parcă și ele supărate, se sting și aprind de zici că fac grevă.
   Ceva lipsea, dar în mintea mea, care ieri s-a luptat cu un program de muncă de câteva ore,  cu o răbdare în trafic de-mi venea să-mi dau pielea de pe mine jos, așa mă mânca nerăbdarea. De aglomerația din magazine, nici nu mai vorbesc, că doar nu pot să zic că mă simțeam înghesuită într-un colț la raftul cu ouă😂, că cine știe ce se înțelege.
   Un lucru e clar. Când am ajuns acasă eram mai ceva ca o petardă, gata, gata să fac bam-bum.
   Îmi mai arunc o dată privirea, de parcă ar avea vreo importanță, și-mi așez posteriorul lucrat aseară de două sarmale.  😂😂😂
   Concluzia: nu-mi amintesc ce am uitat.
   Așa că iau telefonul și dau să intru pe ușa din față pe Facebook, dar ce să vezi: sunt asaltată de zecile de urări. Îmi fac loc printre brazii, sarmalele și salata lor de boeuf pănă când mă întâlnesc cu cadouri figurante. Prospături, ce mai!
   Atunci mă lovește o panglică direct pe moalele capului.
   „Ano, ai uitat de cadouri… Ho, ho, ho! De se trezește cea mică si descoperă că Moș Crăciun a preferat să meargă în Dubai decât să treacă pe la ea, îi poartă pică toată viața ei și a nepoților mei 😁.”
   Asta nu-mi mirosea a bine!
   Eram atât de prinsă să fac pe menajera și bucătăreasa că am uitat total de cadouri.
   No, încă una ca asta nu m-i s-a întâmplat, dar toate au un început. 😃
   Deci mai aveam câteva minute la dispoziție să fac o minune….
   Greu, greu, că material nu aveam deloc! 😁
   Așa că m-am gândit să-i scriu câteva rânduri în care să subliniez tot ce era mai important.
   Zis și făcut, o coală A4, un pix ofticat, că doar ce, și astăzi îl pun la muncă?😂 Cruda de mine!
   Și încep: miere, miere, lapte, cuvinte dulci că doar copilăria ei a fost minunată.
   Scriu eu așa, vreo patru pagini, după care realizez că era mai simplu să cumpăr o carte.
   Și hop, îmi amintesc că am două cărți de dezvoltare personala în geanta de la servici. Dar unde e geanta?
   „Ce întrebare e și asta? E la servici, Ana! Mișcă-ți fizicul acolo!”
   Ajung repede. Un domn de pe balcon mă privește cu un semn de întrebare. Eu, dornică de a mă scoate din situația jenantă, îi spun omului că mi-am uitat cadoul de Crăciun.
   Eee, altă privire după ce a fost înștiințat! 😂
   Iau cartea și plec în grabă. Ajung înainte să se trezească și repejor o pun sub brad, însoțită de un bilețel:

    „E timpul pentru dezvoltarea ta personală!
                              -Moș Crăciun”

   Fiica o găsește câteva minute mai târziu și îi lasă și ea moșului un bilețel.
  
     „Am citit deja cartea. Ai uitat, ai uitat, ai uitat,      
      moșule”

  Cine zicea că moșul nu are memoria ruginită?  Precis are spiriduși prin preajmă, altfel cum Mama Zmeului nu uită nici un detaliu?
   Dacă am scăpat cu bine din această situație sunt pregătită de Revelion.
   De ce?
   Pentru că, deoarece, fiindcă, de aia. 😂😂😂
   Astea fiind spuse, vă urez un Crăciun magic, avem nevoie de magie în viețile noastre.
   Bye, bye!