Regrete

Dragul meu,
Ți-aș dărui puțină fericire, dar azi e prea târziu pentru noi.
Doamne… Ce proaste alegeri am făcut! Și pentru ce?
Uneori, între noi a fost un zid de care te-ai lovit de atâtea ori, iar eu eram neputincioasă să-ți observ rănile.
Nu m-am gândit nici pentru o clipă la cum te simți. Am fost indiferentă la durerea ta.
Oare m-ai putea ierta?
Mi-a trebuit ceva timp să accept că te iubesc dincolo de tot și de toate. Târziu. Știu…
Iubirea nu este un motiv să tolerezi un asemenea comportament.
Te-a rănit răceală mea. Te-au rănit cuvintele mele…
Ce fel de om sunt să alung iubirea? Ce fel de om sunt să nu răspund la rugămințile tale?
Am preferat să fug, convinsă fiind de faptul că totul va fi mai ușor.
Am atâtea întrebări la care probabil nu ai să-mi răspunzi niciodată.
De ce ai face-o, când eu ți-am trântit ușa în nas de atâtea ori?
Îmi amintesc aproape tot… Acum știu că oamenii care luptă pot pierde, dar eu am pierdut de la început, deoarece nu am luptat pentru noi.
Mi-e dor de noi cei buni, mi-e dor de noi, râzând inocenți.
Mi-e dor de început, când nu știam că mă iubești.
Mie dor să-ți împărtășesc visele.
Mi-e dor de râsul tău zgomotos.
Mi-e dor de acel sentiment, al nostru, pe care îl aveam când mă îmbrățișai.
Îmi este dor.
De data asta nu aș fugi, aș rămâne în brațele tale.
De câte ori a trebuit să fug pentru a-mi da seama că fug degeaba!
De ce a trebuit să fac o altă alegere aiurea, doar pentru a te îndepărta de mine? De ce?
Oare ce credeam, că nu voi mai simți nimic?
Hai să facem liste cu propriile noastre greșeli și o să le schimbăm între noi. Poate ăsta va fi un gest prin care ne cerem iertare.
Mă întreb:
Oare de ce ținem minte greșelile, dar uităm binele făcut?
Mă întreb:
Oare de ce trebuie să pierzi ca să înveți să apreciezi?
Tresar la fel când te zăresc. Îmi feresc privirea
ca să nu-mi trădeze sentimentele pe care le am pentru tine. Atunci când prind curaj să te privesc îmi pun o mască a indiferenței.
Am fugit în momentele în care ar fi trebuit să rămân.
Ți-am promis clipe pe care nu ți le-am dăruit.
Am căutat scuze acolo unde tu așteptai să fiu lângă tine.
Ai avut dreptate în tot acest timp. Îmi era frică să iubesc.
Știu că totul pare acum insignifiant, pierdut…
dar nu mi-aș ierta-o niciodată dacă nu ți-aș spune: că te iubesc, te-am iubit și te voi iubi.
Înainte să te cunosc nu știam ce înseamnă să iubești.
Dragul meu,
Ți-aș dărui puțină fericire, dar se pare că am pierdut clipa. Dacă ieri era prea devreme, azi este prea târziu…
De ce a trecut totul atât de repede?

05.12.2019 Ana.C