Printre amintirile de azi este și el, este și fostul.
Pe atunci Haki era doar un pui.
Și, oricât de mult aș iubi prezentul, aș minți dacă aș spune că trecutul nu a fost grozav.
Astăzi, Facebook m-a dus cu gândul la trecut, la diminețile în care era mai matinal ca mine…
Îi auzeam doar pașii prin bucătărie, aroma de cafea pătrundea prin gaura cheii, iar când considera el că trebuia să mă trezească auzeam vocea sa.
Eu mă cuibăream ca o copilă sub pătura caldă, încercând să mă ascund, dorind să mă caute ☺.
Mă găsea de fiecare dată.
Astăzi, diminețile sunt altfel…
Dacă m-ar întreba cineva ce le lipsește aș spune că joaca, acea mică nebunie când te comporți de cele mai multe ori ca un copil în haine de adult.
Cred cu toată convingerea mea că iubim diferit și ne comportăm diferit în funcție de partener. Cu el mă copilăream și era la fel de nebun ca mine.
N-aș zice că era doar lapte și miere relația noastră, dar trebuie să mărturisesc că am fost fericită mai mult timp decât am fost tristă, am râs mai mult decât am plâns. Iar atunci când viața ne-a pus la colț, am avut grijă să ne ținem de mână. Împreună am fost puternici, atât timp cât am rezistat.
E plăcut ca o simplă amintire de pe Facebook să te ducă în urmă cu câțiva ani, să zâmbești indiferent că s-a terminat și să spui: O, ce frumoși eram!
În mintea mea au rămas doar amintirile frumoase, cele în care ne-am comportat ca doi prostuți sunt timide și se ascund.
Azi nu regret nimic, nici chiar faptul că i-am cerut să plece, deși, trebuie să recunosc, a fost o vreme când am crezut că nu am luat cea mai bună decizie și aveam păreri de rău.
Azi știu că noi am fost ca și fiecare anotimp.
La început precum primăvara, am crezut în minuni, în noi începuturi…
Apoi, într-o dimineață, ne-am trezit într-un alt anotimp. Era cald, arzător, magic. Am trăit fiecare clipă la maxim, nu făceam diferența între noapte și zi.
Într-o altă zi toamna ne-a bătut la usă. Era frumoasă, dar schimbătoare. Așa a devenit și relația noastră… Am trecut prin atâtea ploi încât nici umbrela nu ne mai era de folos. Sentimentele noastre au intrat la apă😂
Și când credeam că nu e așa grav, a venit iarna. Am ajuns să fim reci, am ajuns să nu mai fim noi… eram goi, sentimentele erau de mult pierdute, pe alte căi de noi străbătute.
Bunicul spunea că oricât de înalt ar fi copacul, frunzele tot la pământ cad… Asa a fost si cu iubirea noastră.
Nu îmi permit să fac comparație între trecut și prezent ….Nu se pot compara!
Acum este iar primăvară în sufletul meu, ce provocator sună.., primăvară în septembrie.
Dar este atât de plăcut😊.
Ce i-aș spune dacă l-aș revedea?
Îți mulțumesc pentru toate cele 4 anotimpuri din sufletul meu.
Facebook Comments