Azi dimineaţă am simţit prima adiere de vânt de toamnă. Zâmbeam, îmi aminteam de copilărie, îmi aminteam de prima zi de toamnă, pe când eram o puştoaică… Bunicul se trezise într-o dimineaţă cu noaptea în cap, deschise uşa camerei şi îmi şoptise la ureche: -E prima zi de toamnă, n-ai să mă crezi, trezeşte-te! Te aştept la colţul de stradă, pe băncuţă, acolo unde toamna se odihneşte un minut. Să nu întârzii, sunt prea bătrân să vin după tine din nou! Pe întuneric căutam o hăinuţă, încercând să nu o trezesc pe bunica care s-ar supăra foc dacă ar ştii că bunicul mă trezeşte cu noaptea în cap. Păşesc pe…
