Trecuseră câțiva ani de când nu și-au mai vorbit. Nu erau străini, dar nici apropiați nu erau. Care erau șansele să se revadă? Hmmm, zero… Erau la mii de kilometri distanță, iar un bilet de avion i-a adus pe amandoi unul lângă celălalt. Cândva el o iubise foarte mult, iar ea iubea pe altcineva. O salută, surprins și o îmbrățisă. -Folosești același parfum, îi spuse el Da, aprobă ea, uimită că el nu a uitat. El o citi… -Credeai că am uitat, nu-i așa? -Da. Au urmat câteva clipe de tăcere între ei. El o sorbi din priviri, trebuia să o întrebe. Curaj, își repetă în gând, nu fi prost,…

Când te întâlnești cu o fostă colegă nu ai cum să stai la povești doar 5 minute. Nici o șansă: Ea dorește să ți-l prezinte pe bărbatul vieții ei, adică 55 + câteva carduri 😁. Trecut de prima intersecție, tot un zâmbet de zici că este un emoticon… fără update. Vrea să se laude cu locul ei de muncă extraordinar… un fel de secretară pe tocuri, cu câteva figuri în spațiu, zici că era o sferă 😄. Să îți prezinte noua poșetă. Le prezintă mai ceva ca vremea la meteo, după care mă întreabă pe mine ce mai fac. -Ana, tot agent de vânzări? -Tot. -Vai, ar trebui să faci…

Sunt beat, Dar nu atât de beat Încât să nu mă gândesc Uneori la tine. Cândva ți-am spus că Fără un sâmbure de inocență Nu vei înțelege niciodată nimic. Fără inocență fiecare vorbă a ta Nu are nici o valoare. Pe atunci nu eram beat, Doar aveam sufletul franjuri. Și asta pentru că tu nu ai avut curaj! Ți-am spus că te-ai comportat urât! Cineva cu o minimă inocență Ar fi simțit asta… Dar nu tu. Cineva cu o minimă inocență Ar fi simțit regrete… Dar nu tu. Și dacă ai fi iubit simțeai și teama! Dar tu, nu simți nimic, Ești de gheață! Astăzi Mi-am adus aminte de tine.…

Ne-a prins ploaia pe amândoi, Eram uzi, eram și goi. Ne-a privit pentru o secundă, A zâmbit spunând: Sunt udă. Ne-a prins ploaia pe amândoi, Ea rece, eu cu umerii goi. Mi-a spus: Cred că voi pleca, Sunt în plus în viața ta. Ne-a prins ploaia pe amândoi Când ne iubeam târziu în noapte. Mi-a șoptit: Te-ai vindecat! Nu credeam că se mai poate. Ne-a prins ploaia pe amândoi Când mâna lui îmi atingea umerii goi. Pe chipul meu, o lacrimă de fericire Îi spunea ploii: Vezi că mai există iubire? Ne-a prins ploaia pe amândoi, Eram desculți, eram doar noi Cu ale noastre chipuri fericite Și zeci de răni…